August 12, 2011 - Panseluta (Stiefmütterchen) - Peretele Animalelor - Cheile Risnoavei

Asternem in spatiul virtual si pozele din Panseluta, un traseu drag noua (de fapt lui Vici, care l-a parcurs integral de vreo 3 ori), dar din care nu am reusit azi sa facem mai mult de 2 lungimi. Am pornit destul de tirziu, dupa prinz, iar seara trebuia sa ajungem la Bucuresti. Lasam intr-o poienita masina, copilul si cu buni si trecem la strabatut paduricea. Iata-ne la baza traseului, in sfirsit, dupa un mic ocol pe la alte trasee.

 Ce bine e la umbra!

 Prima lungime o coteste serios pe dupa muchie si are destula vegetatie, lucru ce impiedica pozarea lui Vici in actiune. Asa ca - deja suntem in prima regrupare!

 Incerc sa depistez copilul - undeva departe la marginea Poienii Inului...

 E destul de sus si aici...

 Mai e o echipa pe Exodus. Brrr!

 Cred ca asta e creasta Clincei pe care am urcat cu vreo 2 zile in urma...

 Merit si eu o poza dupa o lungime.

 Vici pleaca pe lungimea 2.

 Si dai, si cauta pitoane

 Admir linistita muchia...

 Se mai uita si verifica daca fac poze:

 Stind in prima regrupare si privind capul, poti sa-i faci ceva poze, se vede frumos si omul, si stinca, si verdeata, si cerul albastru.

 

 Ma uit si in lateral...

 si un pic in jos...

...si am plecat si eu.A fost un pic complicat, ca ne apucasem sa improvizam acasa niste scarite... si le-am si carat pe traseu, pentru testare. Fiecare avea atirnate si 1-2 scarite. Vici le-a lasat pe ale lui pe traseu. Deoarece tot trebuia sa culeg tot ce lasa in urma, m-am decis sa si testez o scarita. Evident, metalul folosit s-a indoit cu mare succes si s-au auzit tot felul de zdranganituri si tipete (ca sa nu zic altceva) de pe unde eram. Ajunsa apoi aproape de Vici ma apuc iar vesela de pozat.

Stinca din stinga:

Iar Vici, care umbla la echipament:

Peretele - vedere spre dreapta:

 Am regrupat mai comod dupa aceasta tufa, care de fapt avea ghimpi:

 In partea din dreapta, vedem masina si, la umbra unui bradut, pare a fi paturica pe care stau Tino si buni.

 Vazind ca orele sunt destul de inaintate - de, ne miscam cam incet - hotarim sa ne intoarcem. Vici pleaca tot el primul, ca sa fie sigur ca o sa intinda coarda cum trebuie pe perete (si nu printre tufisuri, cum evident gindeste ca as face eu):

Auto-poza (de asta nu ies si eu ca lumea):

 O ultima privire spre lungimea 3:

 Bucegii:

 Bucegii - se vede releul:

Plec si eu in rapel si, iata, ne revedem in regruparea 1:

De aici admiram pirtia Clabucet:

 Imi face si mie rapid niste poze, ca sa putem evalua dupa aceea cit am carat... 

Incepe rapelul 2:

 Prima lungime, dupa cum am spus, era destul de plina cu vegetatie, lucru bunicel la urcat, dar cam nasol la rapel:

 Deja Vici nu se mai vede, asa ca mai urmaresc ce se intimpla prin Poiana Inului:

Bucegi

 Pe unde o fi coborirea? si unde o fi disparut Vici?

 Aha, uite-i casca...

 Iar stinca din stinga (cum urci):

 O ultima privire in sus:

 Studiez un pic si flora locala (in spatele frunzulitelor verzi se vede o floare mai ciudata):

 

 Vici ma striga si plec repede. Deja stringem corzile... dupa ce am cazut amindoi tragind de coarda... Se intepenise printre tufisuri si nu mai voia sa se miste. Ne-am opintit amindoi, a mai mers un pic, apoi nimic, apoi o mare opinteala si... buf! (dar am recuperat coarda...)

  O luam inapoi spre masina. Mai trag poze cu marcajele:

Gata, se vede poiana, ajungem acum la copilul disperat... care cred ca murea de foame.

Intr-adevar, ne asteptau cam disperati, ca nu aveam la noi mai nimic... Asa ca ne-am rasplatit toti la Piriul Rece cu o inghetata adevarata: